Ieri m-am trezit de dimineaţă ca să am timp de postare. Urma să fie una epică. Mi-am făcut cafeaua şi am început să mă documentez. Numai că am vărsat cafeaua pe masă. După ce am sters-o am realizat că e cam dezordine în casă. Am făcut curat, ca să nu trebuiască să mă mai gândesc la asta în timp ce scriu. Am reluat documentarea şi am găsi un filmuleţ de pilates care promitea rezultate miraculoase: 20 minute workout. L-am încercat, dar nu s-a văzut nimic.
Iaca aşa mi s-a făcut foame. Nu poti să scrii despre oameni graşi şi despre mâncare pe stomacul gol. Aşa că m-am dus să mănânc. Dar nu aveam nimic deja gătit care mi-ar fi plăcut.M-am dus la piaţă ca să cumpăr nişte alea alea pentru burtică. În drum spre casă mi-am cumpărat o pizza pentru că îmi era prea foame. Nu-i nimic. Mă întorc la scris.
Când am ajuns acasă s-a trezit El Căţel. Îl scot afară şi realizez că cam pute. Îl spăl ca să nu stau în duhoarea lui cât scriu.
Mă întorc la scris. Deja îmi pierdusem ideea. Am stat în fata laptopului vreo jumătate de oră cu o foaie deschisă plină de cuvinte care nu aveau niciun fel de înţeles. Nu se poate, mi-am zis. Pot să scriu asta.
Am mai aşteptat puţin. M-au apucat dracii. Nimic. Nicio idee, nicio poantă, nimic.
Dacă m-aş fi apucat mai devreme acum aş fi scris ceva.
M-a apucat depresia. Nu înţeleg de ce ţin un blog dacă nu scriu nimic.
Eh, dacă nu nu merge, şi nu merge mă apuc mâine. Lasă că mă uit la un film şi apoi mă culc devreme ca să am timp mâine de scris.
Iaca aşa m-or trecut cele 5 stadii de acceptare a faptului că sunt lenesă.
A doua zi, cu casa curată, El Fattzo Cuţu curat şi cu burtica plină m-am apucat de scris. N-am mai scris ce vroiam să scriu. Poate mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu