Prădătorii verii

Vara este anotimpul dedicat lenei. E mereu cald și miroase a asfalt prăjit și parcă te îmbie să nu te mai dai jos din pat... vreodată. Dacă stai să te gândești, vara nimic nu mișcă. Tot stă. Toamna se fac fructe, legume, se lucrează la câmp, iarna sunt toate sărbătorile importante care aducă o groază de zgomot în jurul lor, primăvara natura renaște și odată cu ea, tu, care ai stat o iarnă întreagă dârdâind lângă calorifer. Dar vara ce se întâmplă? Păi... nimic. Totul este într-o letargie totală. Vara parcă e făcută să te țină la orizontală, undeva, așteptând răcoarea.

Ei bine, în această băltoacă stătută de nădușeală, sunt peștisori care umblă, zornăie și țipă. Aceștia sunt oamenii prietenoși. Dacă te văd la o terasă băltind în propria lene vin și te întreabă ce faci. Dacă ești pe plajă și îi vezi liniștit de „mmmneah-ul” tău vin și aruncă cu nisip sau apă în tine. Dacă stai în pat și contepli răcoarea ventilatorului îmbătrânit de rotații și îi numeri zornăiturile plictisite vin și țipă sub geamul tău. 

Prădătorilor acestora le place să cunoască lume. Nu sunt interesanți. De aceea știu că perioada prielnică pentru a se lipsi de oameni este atunci când aceștia sunt letargici. Vin și îți vorbesc și se simt haioși. Ți se alătură și ți se bagă sub piele. Și, de multe ori, comit cea mai gravă crimă: te ating.

În lipsa interacțiunii umane pe tot întregul anului, aceștia recuperează vara. Când îi întâlnești nu dau noroc sau fac din mână ci te salută printr-o îmbrățișare umedă. Dacă totuși decid în detrimentul băloșirii corporale, și îți întind mâna, ea mereu transpirată, din cauza emoțiilor întâlnirii unui nou ascultător. 

Mâna, este cea mai rea parte a unui prietenos. Mâna este peste tot. Atunci când vorbește, cu bobițe de sudoare pe frunte, Mâna este în aer, gesticulând amplu. Atunci când tace, Mâna se șterge tacticos de slinul pantalonilor jilavi. Atunci când te cunoaște, Mâna se întinde în fața, picurând de sudoare așteptând să te atingă. Iar când nu este deloc băgată în seamă, ingrata, te atinge, lăsându-ți urme umede, fierbinți întipărite în piele.

Prădătorul prietenos se găsește oriunde, mișcând voios în mulțimea letargică. Atacă cu precădere cunoscuți și indivizi singuri. Însă nici grupurile nu sunt scutite de asaltul acestuia. Poate fi recunoscut după râsul colorat, este zglobiu, strident, este singurul care se mișcă într-un spațiu în care ceilalți stau.