Prim urmare, cele mai des experiențe de gen le am la Mc. Și sunt la fel de umilitoare.
În primul rând niciodată nu sunt îmbrăcat ca lumea. Pentru că nu se fac haine pe măsura mea așa că mereu arată uzate. În plus, cât aștepți mai trag de tricou care mi s-a adunat între burtă și sâni sau de pantalonii care mă strâng teribil. Astfel, atunci când aștept să fac un papa mic mereu arat de parcă m-am îmbrăcat în grabă. (Sigur!)
Nici la capitolul machiaj nu stau mai bine. Fondul de ten întotdeauna mi se mânjește. Și pentru că transpir mult creionul de ochi și rimelul mi se întind. Nu-i nimic. Mă șterg cu mâna sau cu mâneca în cazuri extreme.
În plus, întotdeauna ocup două rânduri. Partea bună este că ajung mai repede la casă. Partea proastă este că după mine oamenii se aliniază într-o singură linie. Sunt mereu dezumflați că trebuie să se despartă atunci când realizează că sunt 2 case libere.
Dar bomboana de pe colivă o reprezintă faptul că întotdeauna, dar întotdeauna, cine este în fața mea comandă o salată și un suc dietetic. Iar când ajung eu la casă... 7 hamburgeri, 3 McPuișori, Chicken McNuggets, 4 porții de cartofi, un cola. Și aș vrea și desert... 2 plăcinte. Audiența își dă coate. Vânzătoarea nici nu mă mai întreabă dacă doresc ceva. Pe cei din spate îi trec transpirațiile, gândidu-se cât va trebui să aștepte dacă nu sunt toate făcute. Eu mai trag puțin de o mânecă, de un pantalon în așteptare.
După ce comanda îmi este pusă pe tăvi (niciodată nu încape pe una singură) începe mersul rușinii. Oamenii întorc privirea după mine odată ce am plecat, cei spre care merg se întorc cu spatele, glasuri subțiri râd înțepat și bărbații își povestesc cum odată, beți fiind, au mâncat așa mult. Copiii fug din fața mea. Unii se întrebă plini de speranțe dacă am cumpărat pentru mai mulți, dar visele le sunt spulberate atunci când mă așez la masă singură.
Iar eu merg cu capul sus, satisfăcută de papa bun și visând la o altă întâlnire la fel de fastuoasă un Mc - bun,bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu