Cure de slăbire am tot încercat la viaţa mea. Fie că au fost cu supă de varză sau boabe de orez, fie că au avut nume exotice (Dukan sau Montignac), fie că au fost după fazele lunii. I've tried them all!
Ce-i drept nu am întrebat şi eu un medic, ci mai degrabă m-am orientat după revistele de scandal. În principiu, dacă pentru vedeta X a mers dieta Y, atunci am încercat-o şi eu. Este mai mult decât evident că la mine nu au dat rezultate nici cât muşchiuleţu' de sub burtică.
Am trecut şi la leacuri băbeşti. Ce, dacă lu' mamaie i-o mers, la mine de ce n-ar da rezultate? Aşa am ajuns să mă înverzesc de la ceaiul de urzică şi să mă îngălbenesc de la morcovi. M-am frecat cu patrunjel la tâmple şi cu coada şoricelului la subsoară. Nimic! Am mâncat fără pâine, am mâncat cu mamaligă, am mâncat doar peşte sau mâncare de vaci. N-a apărut nicio schimbare.
De fapt, singura schimbare care a apărut a fost în relaţia eu - colon - anus. Până la începerea dietelor ne înţelegeam cât de cât bine. Ei bine, după linia de start prietenia s-a transformat treptat în dispreţ şi apoi duşmănie, cu ură din aia: să moară toţi duşmanii mei. Fie că sunt constipată, fie că scot din mine tot ce respir, careva tot se supără pe careva.
Prim urmare, cum slăbeşti 10 kilograme în 10 zile ar trebui să se numească de fapt cum să plângi pe budă 10 zile. Asta întotdeauna dă rezultate. Nu contează dacă slăbeşti sau nu. Cu siguranţă vreo parte a corpului tău se va supăra pe tine. Iar dacă urmează să spuneţi că sportul nu deranjează nimic, vă rog să vă amintiţi de primele febre musculare sau de crampe.
Cu acest articol încerc să îmi cer iertare tuturor organelor pe care le-am deranjat prin încercarea mea de a ajunge size 0.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu