The world goes round and so do I

„Are mama o fetiță cât un tanc rusesc...”

Mi se spune Biluță... sau ceva de gen. Partea bună e că fac economie de energie când mă deplasez pentru că mă rotesc. Partea proastă este că nu mă încadrez de niciun fel în tipare. Chiar nu încap. De fiecare dată am nevoie de adăugiri.

Ce-i drept societatea îmi spune că ar trebui să iau atitudine, în măsura în care planeta e suprapopulată și ne înghesuim cu toții pe o bucățică de pământ. Dar nu prea mă interesează. Nici atunci când mi se sugerează subtil că ar trebui să îmi taxez câte 2 bilete de RATB nu mă simt foarte vizată. De multe ori sunt confundată cu o graviduță, așa că mă lasă lumea să mă așez. Și asta nu are cum să nu fie fain, decât dacă nu mergeți cu autobuzul.

Crezul meu este că atitudinea femeilor se vede în kilograme. De altfel cu cât ești mai mare cu atât ești mai impunătoare. Astfel kilogramele în plus îți fac viața mai ușoară.

Și până la urmă cine e societatea să mă critice pe mine?!

Prin urmare alături de un deget îi strig: Sunt grasă și sunt mândră de asta!

Apropo, eu sunt Biluță, și ăsta e blogul meu.